Arhiva pentru categoria ‘portret’

Inaltare

Cand spui Manastire din Bucovina te gandesti automat la una din manastirile pictate a caror celebritate a depasit de mult granitele tarii. Acolo, la una din aceste manastiri, am incercat in vara sa fotografiez pe langa arhitectura si cateva momente din viata monahala. Cu sfiala normala unui astfel de loc am incercat sa prind cateva portrete de calugarite. Nu mi-a fost dat chip sa-l fotografiez. La aparitia camerei capetele se intorceau ca la comanda sau barbia era lasata in pamant. Probabil asaltul turistilor le-a determinat pe maicute sa se fereasca de camerele turistilor. Nu mai spun de inghesuiala din incinta manastirii care faca aproape imposibila o fotografie fara personaje nedorite. A fost ultima tentativa sa mai aleg ca destinatie fotografica o manastire “celebra”. Vorba proverbului “La pomul laudat sa nu te duci cu sacul”

Manastirea “Acoperamantul Maicii Domnului” sta aninata undeva la jumatatea Obcinei Mari, la capatul unui drum forestier, printre gospodarii si finete ale hutulilor. Nu e greu de ajuns dar trebuie sa stii ca acolo este o manastire. E mica, inca se construieste, nu e celebra, dar locul de amplasare e foarte pitoresc. Cateva maicute trebaluiesc la gospodaria manastireasca si se roaga in biserica inca nepictata la interior. Casian, prietenul si partenerul meu in organizarea phototururilor din Bucovina, ne-a facilitat accesul. Maicutele au fost de acord sa participam la ritualurile ce se obisnuiesc la slujba de Vecernie. La 4 dupamiaza toaca s-a facut auzita chemand la sfanta slujba maicutele de prin cele acareturi ale gospodariei. Amplasata in apropierea bisericii dar in afara ei, clopotnita impreuna cu toaca au devenit centrul atentie noatre. La mijloc de februarie, ora 4 dupamiaza inseamna lumina de apus Filtrata de cativa nori subtiri de altitudine, lumina venea aproape razant cu solul iluminand straniu clopotnita din lemn si fata maicutei ce manuia cu dexteritate cioacanele de lemn ale toacei. Dupa ce sunetul toacei a incetat maicuta a dat glas clopotelor tragandu-le cu aceeasi pricepere. Am vazut cadrul, am schimbat obiectivul cu unul scurt (17-35/2,8) si la focala cea mai scurta am tras o serie de cadre. Am urmarit miscarea mainilor si a clopotelor si am tras o serie de variante de sincronizare a miscarilor. Pe moment era greu de apreciat care este corelatia cea mai buna intre miscarile mainilor si pozitia clopotelor. Am pastrat aceeasi cadratura pentru toate variantele trase. Totul s-a terminat relativ repede si maicuta a intrat in biserica pentru a participa la slujba de Vecernie. Am intrat si noi in biserica si fara a deranja slujba am reusit sa fotografiem portrete si momentete ale ceremonialului. De data aceasta ne-am intors acasa la Casian cu cardurile pline. Greu de ales din seria de la manastire, iar miezul noptii ne-a prins procesand fotografii si discutand despre varinate de cadrare, compozitii sau tehnici de prelucrare.

Initial am procesat color fotografia selectata in cele din urma. Apoi am convertit-o in monocromie aplicand setarile corespunzatoare unui filtru rosu. Acesta are ca efect deschiderea culorilor calde ale spectrului si inchiderea culorilor reci. Palnurile continuand culori calde (lenmul, pielea umana) au fost redate cu tonuri de gri deschis iar planurile continand culorile reci (cerul, padurea) au fost redate in tonuri gri foarte inchise. Practic am pus in valoare lemnul, clopotele, fata si mainile maicutei, trecand in planul din fundal toate celelalte elemente. Aceasta punere in evidenta a subiectului mareste forta de impact a imaginii.

Seara vizionand fotografiile impreuna cu participantii la phototour, Casian, autor de proza si poezie, a gasit titlul: “Inaltare”.

“Spiritualitatea Înălţării se întemeiază pe speranţă”. – Wikipedia.