Archive for tag ‘international phototour ’

Triptic albastru

Am dormit pe punte, in careul din jurul carmei, pe niste bancute cu un confort acceptabil, acoperit cu un pled subtire. Vroiam sa prind zorii. Am pus ceasul sa sune mult mai devreme, sa fiu treaz la prima geana de lumina. M-am sculat fara prea mare entuziasm, cerul era senin, total lipsit de nori. De cu seara se anuntau ceva nori si am sperat sa-i prind la rasarit frumos colorati. N-a fost sa fie. Fara nori, rasaritul era plat, chiar tern. In golful unde eram ancorati, in insulele Kornate, undeva in largul coastelor Croatiei, soarele gol se aprindea pe masura ce urca pe cer. Am coborat pe platforma de la pupa sa incerc apa. Numai buna. Nici soarele nu era inca ucigator. Dau trezirea la toata lumea. Ce poate fi mai frumos decat un golf pustiu in care spalatul de dimineata se face… in mare. Pleosc… in apa si fac cateva ture in jurul yahtului. Cu inviorarea facuta ma intorc pe punte sa-mi pregatesc carcasa subacvatica. De fapt o punga dintr-un plastic gros, cu un vizor de sticla optica, de care la interior se lipeste obiectivul camerei. E marimea mijlocie a husei subacvatice de la Ewa Marine. O luasem in photosailingul din Croatia sa o incerc, sa vad ce se poate face cu ea. Nu o mai folosisem niciodata desi o aveam de cativa ani de cand am inceput turele foto in Delta. In ea am pus batranul meu D 100 caci daca ceva nu merge, macar sa nu fac praf o camera mai scumpa. Nu aveam nici cea mai mica experienta cu fotografia subacvatica. Nerabdator sa vad cum merge jucaria, am montat pe camera obiectivul Nikkor 12-24/4. Din documentare am aflat ca e preferabil sa lucrezi cu obiective superangulare care-ti permit o mai mare apropiere de subiect si astfel apa interpusa intre subiect si camera are o grosime mai mica iar distorsiunile de cromatica sunt mai mici. Cu teoria stau bine dar cu practica… Desi ma descurc in apa, stiu sa inot, fac cat de cat un snokeling corect, in momentul in care am luat camera nu mai stiam nimic. Ba mai mult: gradul de salinitate ridicat al Adriaticii creste foarte mult flotabilitatea asa ca degeaba ma dadeam de ceasul mortii sa ma scufund. Nu mergea si gata. Cine spune ca daca nu stii sa inoti te duci ca toporul la fund inseamna ca n-a facut experimentul in Adriatica. Fara greutati de plumb e aproape imposibil sa te scufunzi. N-am reusit sa ajung nici macar la 2 metri adancime. Crunta deceptie.

Totusi nu vroiam sa ies cu mana goala din prima incercare asa ca zbatandu-ma (era sa zic ca pestele pe uscat) in jurul yahtului mi-a venit ideea sa trag fotografii de la nivelul apei. Baietii tocmai se apucasera de sarit in apa, de la prova, asa ca ne-am sincronizat la cateva salturi in incercarea de a prinde un cadru. Din aproape in aproape am ajuns la cateva expuneri bune. Varianta fotografierii exact de la nivelul apei in contraplonjon avand yahtul ca subiect mi s-a parut cea mai interesanta abordare. Toate celelalte incercari au fost sortite esecului.

Cateva consideratii tehnice se cuvine sa spun. Un cert avantaj al obiectivului superangular este unghiul mare de cuprindere care mi-a permis sa fac incadrarile fara sa vizez. Un alt avantaj este profunzimea mare a superangularului. La o diafragma de 11-16 si o focala de 12 mm (echivalent 18mm in format full frame) hiperfocala este undeva la 0,5-0,6 m si se poate lucra cu focusare manuala. Autofocusul mai mult incurca decat ajuta, iar la schimbarea punctului de focusare nici sa nu va ganditi. De altfel e foarte dificil ca, avand masca de scufundare pe figura, sa reusesti sa vizezi prin ocularul camerei. “Live view” ar fi foarte nimerit in acest caz dar cum generatia 2002 de DSLR-uri nici nu visau asa ceva m-am multumit cu repetarea unor fotografii pana la obtinerea rezultatului dorit. Flotabilitatea camerei in husa e destul de mare si inclusiv scufundarea camerei e destul de dificila. La o noua incercare am scos aerul din husa cat am putut de mult in asa fel incat sa asigure flotabilitate doar un pic mai mare decat cea zero. Valoarea ISO pentru fotografia subacvatica trebuie sa fie destul de mare pentru a asigura o expunere corecta intr-un mediu in care lumina scade foarte mult odata cu adancimea. Atentie: toate setarile se fac inainte de a introduce camera in carcasa subacvatica. Manuirea camerei in husa este aproape imposibila. Dupa ce iesiti din apa lasati husa la uscat un timp si apoi stergeti cu grija husa. Apa sarata e cel mai mare dusman al camerei foto. Vant din pupa la fotografiat!

Stupa Boudhanath

Tibetanii ii spun chorten, nepalezii chaitya, dar o cunoastem cu totii sub denumirea de stupa. Se spune ca la moartea lui Budha cenusa i-a fost ingropata in opt stupe, urna intr-a noua iar intr-a zecea s-au ingropat jarul. Daca initial stupa a avut rolul unui monument funerar sub forma de tumul, ulterior aceasta s-a transformat intr-un monument religios. Transformarea destinatiei a determinat incarcarea stupei de simbolistica budhista. Forma stupei il reprezinta pe Budha incoronat stand in pozitia de meditatie pe un tron cu lei. Spirala din varful stupei reprezinta coroana, cubul de la baza acesteia, pe care sunt pictati ochii reprezinta capul. Trupul este simbolizat de partea semisferica a constructiei, picioarele fiindu-i cele patru randuri de scari de la baza, la partea cea mai de jos situandu-se tronul. Componentele stupei sunt de asemenea identificate cu cele cinci elemente constitutive ale universului: pamantul – galben, albastru – apa, rosu – focul, verde – vantul, albul – spatiul/iluminarea.

Stupa Boudhanath situata intr-o piata circulara din Kathmandu – capitala Nepalului – domina cu silueta ei alba cladirile cu trei-patru nivele din caramida rosie. Este un loc in care m-am simtit de-al casei din prima. Senzatia a fost de „déjà vue”. Ca pe peste tot in Kathmandu in zone de atractie turistica, pe terasele cladirilor sunt amenajate cafenele sau restaurante de unde poti avea o perspectiva excelenta asupra orasului. La stupa Boudhanath am ajuns dupamiaza, strabatand o buna parte a orasului pe jos sub amenintarea ploii. Vazand cerul plumburiu am intuit posibilitatea unei fotografii dramatice inainte de apus. Am cautat o terasa cu vedere catre stupa in partea de est a pietii astfel ca lumina sa cada cat mai favorabil la apus si am asteptat momentul decisiv, raza de lumina orizontala care sa puna in evidenta stupa in contrast cu cerul dramatic. Momentul a aparut destul de repede si am tras cateva cadre de calibrare a expunerii. In lumina de apus contrastul era suficient de mare ca sa ofere o imagine spectaculoasa dar se incadra in latitudinea de expunere a camerei. Practic nu a fost nevoie de nici un artificiu de expunere sau filtru degrade care sa echilibraze contrastul. Locul relativ stramt in care este amplasata stupa m-a obligat la utilizarea obiectivului 12-24/4 dar si asa intregul ansamblu nu incapea in cadru. Solutia la care apelez in aceste cazuri este fotografia panoramica realizata din imagini secventiale. Pentru aceasta este obligatoriu folosirea trepiedului pentru ca planul de rotatie sa fie perfect orizontal, iar rotatia camerei sa aiba loc in jurul punctului nodal al obiectivului. Mai ales atunci cand se fotografiaza arhitectura este obligatoriu folosirea ca la carte a camerei si a dispozitivelor ajutatoare pentru realizarea unui set de imagini care la montarea panoramei nu vor pune probleme de aliniere. Daca aceste cerinte nu sunt indeplinite, editarea ulterioara va fi anevoieoasa si cere mare dexteritate in alinierea straturilor sau a diverselor elemente de arhitectura. Chiar si PS CS 4 are probleme in a alinia detalii de arhitectura daca nu sunt respectate procedurile la fotografiere. Sunt situatii in care este imposibila montarea trepiedului in mod tradituional pe toate cele trei picioare. Atunci se poate lucra cu o solutie de compromis care presupune utilizarea a doua picioare si blocarea celui de-al treilea pe un element fix in alt plan decat cel al picioarelor. Important este ca planul de rotatie sa ramana orizontal. Cand se face o panorama in natura rigurozitatea poate fi eludata caci montajul poate fi facut ceva mai simplu lipsind linii stricte de reper.

La stupa Boudhanath ma voi reintoarce cu bucurie de fiecare data cand voi ajunge in Kathmandu chiar si numai pentru a-i da un ocol, asemenea budhistilor, in sensul acelor de ceasornic si de a simti parfumul imbatator al rhododendronului ars in altare.

« Older posts