Archive for tag ‘Povestiri din Himalaya’

Apus pe Dhaulagiri

Sunt destule momente cand renuntarea este mai apropape decat dorinta de a continua. Sunt situatii in care daca nu perseverezi, chiar in ciuda unor aparente potrivnice, nu vei izbandi. Sunt zile cand vremea desi este potrivnica trebuie sa pleci la fotografiat. Mi s-a intamplat de prea multe ori ca sa nu iau in considerare sansa unei reusite.

La Ghorepani, loc de popas si adapat caii in drumul catre Dhaulagiri, am prins un rasarit extraordinar printre nori pentru ca apoi fereastra din nori sa se inchida. Am mai pomenit de el intr-un articol anterior. Dar exista si o urmare care a facut ca acea zi sa fie cu adevarat deosebita. Nimic nu ne spunea ca am putea sa urcam pe Poon Hill la 3200 m, loc de belvedere extraordinar, pentru a face fotografii dupamiaza si la apus. Ba la un moment dat ceata ne-a invaluit si o burnita rece si insidioasa nu prevestea nimic bun. Pana la urma avusesem parte de un rasarit extraordinar puteam fi fericiti pentru “recolta de fotografii pe acea zi. O parte din coechipieri chiar se gandeau ca poate n-ar trebui sa plecam. Argumentul care i-a scos din cabana a fost: “Dar daca?”. Urcand catre Poon Hill ne intalnim cu turisti in coborare care, dezamagiti de ceata, s-au uitat cu neincredere si usoara ironie cand le-am povestit ca mergem sa fotografiem apusul. Neincrederea nu s-a risipit nici pe varf o buna bucata de timp. La fel de brusc ca dimineata, cetata s-a spart cam cu o jumatate de ora inainte de apus. Ce-si poate dori un peisagist mai mult decat atat. Sunt de parere ca astfel de momente sunt de preferat unui apus predictibil cu cer senin, albastru si plat. Sigur ca nici acela nu este de ratat dar daca tot e sa aleg…

Sesiunea de fotografie a fost cu oftaturi, schimbari de optica, schimburi de pareri despre probleme tehnice – filtre degrade, de polarizare, compensari, temperaturi de culoare, etc…

Insa finalizarea s-a produs acasa dupa vreo jumatate de an, cand, cautand fotografii pentru un articol, a venit randul la prelucrare fotografiilor de la Ghorepani. Dupa prelucrarea standard, fotografii color, am trecut la transformare in alb-negru a imaginilor in PS. La aceasta ora PS ofera cateva moduri diferite de transformare in monocrom. Desi pare simpla la prima vedere, comanda Image/Adjustents/Blak&White cere o atenta interpretare a diverselor culori din imagine pentru a le translata in tonuri de gri corespunzatoare intentiilor fotografului. Ceea ce imi place la acest filtru este posibilitatea emularii filtrelor folosite in fotografia alb-negru analogica. Daca doresc un efect de filtru orange sau rosu actionez asupra cursorului blue si cyan transformand aceste culori intr-o tonalitate de gri mai inchisa. Pentru un filtru verde voi actiona asupra cursorului verde pentru a diferentia tonurile de verde din foliajul copacilor acestia capatand volumul pe care il obtineam in procesul alb-negru analogic. Partea cu adevarat extraordinara este ca in imaginea digitala pot emula atat filtrul rosu cat si cel verde in acelasi timp ceea ce in fotografia analogica este complet exclus. In analogic, functie de subiect si de culoarea predominata a acestuia se alege un singur filtru si aceea este interpretarea pe care o ai pana la sfarsitul procesului de developare/copiere. Se pot face corectii la procesul pozitiv insa tehnica este elaborata si cere dexteritati ce se dobandesc in timp indelungat. Varianta hibrida, expunere pe film si apoi scanare, introduce in lantul calitatii o veriga in plus – developarea – care poate fi controlata sau nu. Daca se lucreaza pe film negativ color  se poate interveni mai usor in procesul pozitiv de ameliorare a redarii culorilor in spatiul monocrom. Daca se pleaca de la negativ alb-negru se poate interveni ulterior in spatiul digital asupra gradatiei si eventual prelucrare zonala.

De aceea va recomand sa fotografiati in format raw si apoi sa faceti conversia la monocrom si sa nu cadeti in capcana intinsa de producatorii de camere foto care au instalat un programul de fotografiere direct in format jpg, alb-negru. Veti pierde exact aceasta capacitate care face diferenta. Mai trebuie apoi o reglare a contrastului sau a nivelului de alb si negru a imaginii si fotografia este gata. Succes.

Stupa Boudhanath

Tibetanii ii spun chorten, nepalezii chaitya, dar o cunoastem cu totii sub denumirea de stupa. Se spune ca la moartea lui Budha cenusa i-a fost ingropata in opt stupe, urna intr-a noua iar intr-a zecea s-au ingropat jarul. Daca initial stupa a avut rolul unui monument funerar sub forma de tumul, ulterior aceasta s-a transformat intr-un monument religios. Transformarea destinatiei a determinat incarcarea stupei de simbolistica budhista. Forma stupei il reprezinta pe Budha incoronat stand in pozitia de meditatie pe un tron cu lei. Spirala din varful stupei reprezinta coroana, cubul de la baza acesteia, pe care sunt pictati ochii reprezinta capul. Trupul este simbolizat de partea semisferica a constructiei, picioarele fiindu-i cele patru randuri de scari de la baza, la partea cea mai de jos situandu-se tronul. Componentele stupei sunt de asemenea identificate cu cele cinci elemente constitutive ale universului: pamantul – galben, albastru – apa, rosu – focul, verde – vantul, albul – spatiul/iluminarea.

Stupa Boudhanath situata intr-o piata circulara din Kathmandu – capitala Nepalului – domina cu silueta ei alba cladirile cu trei-patru nivele din caramida rosie. Este un loc in care m-am simtit de-al casei din prima. Senzatia a fost de „déjà vue”. Ca pe peste tot in Kathmandu in zone de atractie turistica, pe terasele cladirilor sunt amenajate cafenele sau restaurante de unde poti avea o perspectiva excelenta asupra orasului. La stupa Boudhanath am ajuns dupamiaza, strabatand o buna parte a orasului pe jos sub amenintarea ploii. Vazand cerul plumburiu am intuit posibilitatea unei fotografii dramatice inainte de apus. Am cautat o terasa cu vedere catre stupa in partea de est a pietii astfel ca lumina sa cada cat mai favorabil la apus si am asteptat momentul decisiv, raza de lumina orizontala care sa puna in evidenta stupa in contrast cu cerul dramatic. Momentul a aparut destul de repede si am tras cateva cadre de calibrare a expunerii. In lumina de apus contrastul era suficient de mare ca sa ofere o imagine spectaculoasa dar se incadra in latitudinea de expunere a camerei. Practic nu a fost nevoie de nici un artificiu de expunere sau filtru degrade care sa echilibraze contrastul. Locul relativ stramt in care este amplasata stupa m-a obligat la utilizarea obiectivului 12-24/4 dar si asa intregul ansamblu nu incapea in cadru. Solutia la care apelez in aceste cazuri este fotografia panoramica realizata din imagini secventiale. Pentru aceasta este obligatoriu folosirea trepiedului pentru ca planul de rotatie sa fie perfect orizontal, iar rotatia camerei sa aiba loc in jurul punctului nodal al obiectivului. Mai ales atunci cand se fotografiaza arhitectura este obligatoriu folosirea ca la carte a camerei si a dispozitivelor ajutatoare pentru realizarea unui set de imagini care la montarea panoramei nu vor pune probleme de aliniere. Daca aceste cerinte nu sunt indeplinite, editarea ulterioara va fi anevoieoasa si cere mare dexteritate in alinierea straturilor sau a diverselor elemente de arhitectura. Chiar si PS CS 4 are probleme in a alinia detalii de arhitectura daca nu sunt respectate procedurile la fotografiere. Sunt situatii in care este imposibila montarea trepiedului in mod tradituional pe toate cele trei picioare. Atunci se poate lucra cu o solutie de compromis care presupune utilizarea a doua picioare si blocarea celui de-al treilea pe un element fix in alt plan decat cel al picioarelor. Important este ca planul de rotatie sa ramana orizontal. Cand se face o panorama in natura rigurozitatea poate fi eludata caci montajul poate fi facut ceva mai simplu lipsind linii stricte de reper.

La stupa Boudhanath ma voi reintoarce cu bucurie de fiecare data cand voi ajunge in Kathmandu chiar si numai pentru a-i da un ocol, asemenea budhistilor, in sensul acelor de ceasornic si de a simti parfumul imbatator al rhododendronului ars in altare.

« Older posts