Arhiva pentru tag-ul ‘foto alb negru’

Apus pe Dhaulagiri

Sunt destule momente cand renuntarea este mai apropape decat dorinta de a continua. Sunt situatii in care daca nu perseverezi, chiar in ciuda unor aparente potrivnice, nu vei izbandi. Sunt zile cand vremea desi este potrivnica trebuie sa pleci la fotografiat. Mi s-a intamplat de prea multe ori ca sa nu iau in considerare sansa unei reusite.

La Ghorepani, loc de popas si adapat caii in drumul catre Dhaulagiri, am prins un rasarit extraordinar printre nori pentru ca apoi fereastra din nori sa se inchida. Am mai pomenit de el intr-un articol anterior. Dar exista si o urmare care a facut ca acea zi sa fie cu adevarat deosebita. Nimic nu ne spunea ca am putea sa urcam pe Poon Hill la 3200 m, loc de belvedere extraordinar, pentru a face fotografii dupamiaza si la apus. Ba la un moment dat ceata ne-a invaluit si o burnita rece si insidioasa nu prevestea nimic bun. Pana la urma avusesem parte de un rasarit extraordinar puteam fi fericiti pentru “recolta de fotografii pe acea zi. O parte din coechipieri chiar se gandeau ca poate n-ar trebui sa plecam. Argumentul care i-a scos din cabana a fost: “Dar daca?”. Urcand catre Poon Hill ne intalnim cu turisti in coborare care, dezamagiti de ceata, s-au uitat cu neincredere si usoara ironie cand le-am povestit ca mergem sa fotografiem apusul. Neincrederea nu s-a risipit nici pe varf o buna bucata de timp. La fel de brusc ca dimineata, cetata s-a spart cam cu o jumatate de ora inainte de apus. Ce-si poate dori un peisagist mai mult decat atat. Sunt de parere ca astfel de momente sunt de preferat unui apus predictibil cu cer senin, albastru si plat. Sigur ca nici acela nu este de ratat dar daca tot e sa aleg…

Sesiunea de fotografie a fost cu oftaturi, schimbari de optica, schimburi de pareri despre probleme tehnice – filtre degrade, de polarizare, compensari, temperaturi de culoare, etc…

Insa finalizarea s-a produs acasa dupa vreo jumatate de an, cand, cautand fotografii pentru un articol, a venit randul la prelucrare fotografiilor de la Ghorepani. Dupa prelucrarea standard, fotografii color, am trecut la transformare in alb-negru a imaginilor in PS. La aceasta ora PS ofera cateva moduri diferite de transformare in monocrom. Desi pare simpla la prima vedere, comanda Image/Adjustents/Blak&White cere o atenta interpretare a diverselor culori din imagine pentru a le translata in tonuri de gri corespunzatoare intentiilor fotografului. Ceea ce imi place la acest filtru este posibilitatea emularii filtrelor folosite in fotografia alb-negru analogica. Daca doresc un efect de filtru orange sau rosu actionez asupra cursorului blue si cyan transformand aceste culori intr-o tonalitate de gri mai inchisa. Pentru un filtru verde voi actiona asupra cursorului verde pentru a diferentia tonurile de verde din foliajul copacilor acestia capatand volumul pe care il obtineam in procesul alb-negru analogic. Partea cu adevarat extraordinara este ca in imaginea digitala pot emula atat filtrul rosu cat si cel verde in acelasi timp ceea ce in fotografia analogica este complet exclus. In analogic, functie de subiect si de culoarea predominata a acestuia se alege un singur filtru si aceea este interpretarea pe care o ai pana la sfarsitul procesului de developare/copiere. Se pot face corectii la procesul pozitiv insa tehnica este elaborata si cere dexteritati ce se dobandesc in timp indelungat. Varianta hibrida, expunere pe film si apoi scanare, introduce in lantul calitatii o veriga in plus – developarea – care poate fi controlata sau nu. Daca se lucreaza pe film negativ color  se poate interveni mai usor in procesul pozitiv de ameliorare a redarii culorilor in spatiul monocrom. Daca se pleaca de la negativ alb-negru se poate interveni ulterior in spatiul digital asupra gradatiei si eventual prelucrare zonala.

De aceea va recomand sa fotografiati in format raw si apoi sa faceti conversia la monocrom si sa nu cadeti in capcana intinsa de producatorii de camere foto care au instalat un programul de fotografiere direct in format jpg, alb-negru. Veti pierde exact aceasta capacitate care face diferenta. Mai trebuie apoi o reglare a contrastului sau a nivelului de alb si negru a imaginii si fotografia este gata. Succes.

Vanator sau pescar?

Acum vreo 10 ani am vazut in Chamonix, la poalele Mont Blanc-ului, o galerie de fotografie extraordinara. Toate imaginile din galerie erau postere printate tipografic sau fotografic (evident ca preturile variau in functie de suport). Galeria reprezenta o serie de fotografi de natura, majoritatea francezi si iatlieni, grupati sub denumirea “Pecheur d’image”. Printre ei l-am recunoscut Yann Arthus Bertrand cu ale lui fotografii aeriene, dar si un foarte bun fotograf francez din Chamonix, Mario Colonel. M-a intrigat denumirea grupului/agentiei.

Duminica am urcat in Fagaras, pe Vanatoarea lui Buteanu. Jos se anuntau calduri cumplite asa ca am cautat un loc ceva mai racoros dar nu aceasta a fost optinuea principala. Desi dimineata a fost complet senin, datorita caldurii si evaporatiei catre pranz, sus pe munte se aduna norii. Fagarasul e un munte dificil de fotografiat iar vara as putea spune ca sunt momente cand nu este deloc interesant. De fel vara e un anotimp dificil pentru fotografia de peisaj. Dar acum, cu nori, situatia se schimba, peisajul devine dramatic si oportunitatile de fotografie cu totul altele. Cu aceste idei am plecat catre Vanatoare, prin caldarea Vaiugii si apoi direct pe varf. Si iata ca socoteala de acasa s-a potrivit cu ce-a din… munte. Fiindca era potential de fotografiat am stat pe varf destul de mult timp si cu folos.

In final imi pun intrebarea: Fotograful este vanator sau pescar? Din punctul meu de vedere as spune ca este un vanator. Ma duc sa caut peisajul il vad si-l fotografiez. Nu ma duc pe munte poate poate cade ceva in plasa la nimereala. E drept ca asta am invatat dupa multi ani. Sunt curios cum se vede din alta perspectiva.

Vf Vaiuga

Lacul si Vf. Capra

Lacul Capra

« Postari mai vechi    Postari mai noi »