Arhiva pentru tag-ul ‘Happy Hour’

Artista, ciobanu si fotografia

Pe la 6 jumate o sun pe mama sa-i spun ca nu mai ajung pe la ea. Trebuia sa-i duc niste mici comisioane dar cum era deja tarziu si mai aveam ceva de terminat la birou am rugat-o sa nu se supere daca amanam vizita. Imi spune ca mi-a vazut fotografia la televizor. O linistesc si-i spun ca n-avea cum caci in ultimul timp n-am mai fost pe la nici un post. Atunci ezita si ca sa nu faca vreo greseala imi spune ca se va uita la emisiunea lui Maruta in reluare a doua zi de dimineata ca sa-mi spuna daca s-a inselat sau nu. Caut pe net la emisiune si nu gasesc nimic relevant. Mai peste un timp revin si hopa….. ce sa vezi: mama avea dreptate; poza mea era la televizor si nu oriunde ci la emisiunea lui Maruta. Pfui de mine da ce photoshopata era. Sau nu…. parca termenul era altul… a da…. plagiata. Da, da… m-am uitat in DEX si e corect.

Evident devin curios. Oare cine e doamna cu pruncul de pe canapeaua lui Maruta. Pe burtiera scrie viitoarea doamna Madalin Voicu. O s-o cheme Madalin? Parca e totusi nume de barbat. In fine, pe vremurile astea nimic nu e “kosher”. Ca orice om modern, ancorat in realitate, caut urgent pe net. Burtiera evident nu m-a convins. Doamnei ii zice Carmen Olteanu. Ei, daca eram atent la Maruta, aflam din prima. Revin: doamna Carmen Olteanu, pictorita, din Rm. Valcea stabilita in Bucuresti. Buuun. Dar ce face ciobanu meu pe acolo? Pai ce sa faca: e pictat saracu, i-a facut cusma rosie, cojocu si el rosu in rest e neschimbat, asa cum il stiu de ani si ani. De vreo 20… cred! Cum trece domn’ne vremea si unii oameni raman nee..eschimbati. Si totusi ce, face, el, acolo! A, ma scuzati e in companie selecta. E intre alti domni si doamne, clowni si printese. De-ar sti el unde a nimerit, ehe!! Dar ia sa ascultam interviul, poate e interesant:

Maruta: ”…sa va traiasca baiatul… si n-a venit cu mana goala.. a venit cu plastilina pentru ca… cum e… daca parintii sunt artisti..si copilul e artist, nu?”

Carmen: “.. sper sa nu iasa inginer… ha ha ha…” si doamna a continuat cu un ras cu mult subinteles.

Da! Cam asa e cu inginerii astia. Doamne fereste sa te faci inginer ca ajungi de rasul lumii. Artistice.

Hopaaa! Ceva nu-mi suna bine. Nasol. Trebuie sa-mi fac “mea culpa”; marturisesc ca sunt….iiiingiiiineeer.

Da’ si ciobanul meu e cioban. Sadea. Nu stiu cum e cu artista. Despre fotografie insa va mai povestesc.

Deeteeectiiivul din mine sapa mai departe pe net. Aflu ca doamna pictorita are o galerie unde vinde bine picturile. Ce-o sa se mai bucure ciobanu meu cand o sa afle ca valoreaza cateva mii de euro.

Dar trebuie sa fac o marturisire: ciobanul a mai fost si prin alte locuri: o data l-am intalnit langa castelul Peles, la fel, pictat. Da acolo era leit, nu ca aici spoit cu rosu. Hai sa zicem ca o cusma rosie si-ar putea lua de pe la targ (ar ajunge repede maro dar asta-i alta treaba) dar sarica de miel rosu zau ca n-am mai vazut.

Alta data m-am intalnit cu el pe la Bacau, l-au dat la ziar, nu stiu ce facuse ca nu m-am mai intalnit cu el de cand l-am pozat. Apoi pe la Bucuresti intr-un ziar mai mare (cum erau pe vremuri ca acuma sunt cam mici).

Nu-i vorba ca si eu l-am purtat: pe la noi, pe aiurea-n lume, pe la fel de fel de expozitii unde lumea a zis ca-i cioban fain si i-au dat premiu. Omu’ a meritat si a luat. Da sa stiti ca la galeriile foto nu e cu bani. Nasol! Numa la pictura e cu bani. E si normal artistii sunt artisti si gata. Merita nu?

Puteam si eu sa ma fac artist… daca eram destept…