Arhiva pentru tag-ul ‘iarna’

Iarna la Magura

Desi nu era boboteaza frigul musca napraznic. Bine de tot sub 25 de grade. La asa temperatura te gandesti ca aparatura nu va face fata. Producatorii, din maxima precautie, recomanda folosirea camerelor intr-un interval de 0-40 grade Celsius. Si totusi toate camerele pe care le-am avut au functionat fara gres la temperaturi scazute, sub 20 grade Celsius. Intors din tura de peste zi, o zi cu un soare cu dinti fara pata de nor pe cer, am lasat rucsacul foto nedeschis cand am intrat in cabana. E bine sa aveti aceasta prevedere. Camera foto trebuie sa se incalzeasca incet odata cu geanta pentru a nu se forma condens. Dorind sa descarc un card am iesit din nou din cabana sa pot deschide rucsacul foto care nu apucase sa se incalzeasca. Dupa asa o zi nu ma asteptam ca satul, situat pe varful dealurilor sa fie invaluit in ceata. Si totusi condensul se transforma incet in aburi subtiri manati peste sat de un vanticel taios. Crepusculul era deja inaintat aproape se intunecase afara. Numai spre rasarit o geana de lumina era destul de puternica. Am montat camera pe trepied, am atasat declansatorul flexibil pentru a putea declansa fara sa produc vibratii. Am masurat expunerea pe cer apoi pe zona de lumini din sat. Pentru o expunere corecta trebuia ca cele doua valori ale masuratorii sa fie egale. Cerul insa era mult mai luminos. Exista o diferenta de 2 trepte de expunere. Daca as fi asteptat ca lumina sa se egalizeze satul ar fi fost cuprins de ceata si piedeam efectul spectaculos al cerului. Ar fi insemnat o doar o fotografie pe ceata. Pentru echilibrarea expunerii am folosit un filtru degrade neutru cu compensare de doua trepte. Din nou am masurat expunerea. De data aceasta stalucirile cadrului erau in latitudinea de expunere a senzorului. Vantul taios imi amintea ca am uitat sa-mi iau haina de goretex dar nu mai era timp. Ceata avansa destul de repede asa ca am renuntat nu fara parere de rau sa ma intorc dupa haina. Vazand miscarea rapida a cetii am decis sa foloses un timp de expunere suficient de lung ca aspectul acesteia sa fie cat mai laptos. Datele tehnice ale expunerii: Imagine raw, ISO 200, t=13 s, f=5,6, balansul de alb pentru lumina de zi, trepied, declansator flexibil. Pentru fotografiile de seara nu este necesara cresterea valorii ISO decat daca timpul de expunere creste foarte mult ajungand de ordinul minutelor. Un ISO nominal (cel mai mic al camerei) asigura o imagine cu zgomot redus daca este activata setarea de reducere a zgomotului pentru expunerile mai mari de 1 sec. Practic dupa expunerea propriuzisa se mai produce o expunere, egala ca durata cu cea initiala care are rolul de a marca pixelii cu zgomot. Expunerea se face doar electronic fara a deschide obturatorul camerei. Prin comparatia celor doua cadre, pixelii cu zgomot sunt procesati in camera pentru reducerea lor la aceasi valoare cu a celor din jur. Am facut o serie, cu mai multe perechi de timp/diafragma la aceeasi valoare a ISO pentru a putea alege ulterior cea mai plastica imagine. Acasa in fata calculatorului am analizat seria de imagini. Am ales-o pe cea cu parametrii de mai sus. Miscarea cetii era destul de rapida asa ca intre doua cadre succesive cerul s-a acoperit destul de repede disparand farmecul imaginii. Balansul de alb l-am pastrat neschimbat. Trebuie spus ca o expunere corecta la fata locului inseamna un fisier raw cu informatii corecte care nu necesita decat prelucrari minimale. O usoara ajustare de cadratura si fotografia era gata.

Marturisesc ca de cele mai multe ori prefer sa-mi petrec timpul fotografiind decat prelucrand imagini prost expuse asa ca ma stradui sa fac o treaba buna pe teren si sa ma bucur de peisaj. Chiar daca este frig.

Bucovina

Ultimul mester popular fauritor de buciume din Bucovina s-a stins acum mai bine de 20 de ani. Din lipsa de ucenici omul a scris o carte in care si-a descris mestesugul in speranta ca peste timp cineva va fi interesat de a-l readuce la viata.

Acum vreo 10 ani unui om inimos din Campulung Moldovenesc i-a cazut cartea in mana si, timid a inceput sa confectioneze buciume. A luat pe langa el tarani cu stiinta manuirii bardei, daltii si iubitori de mestesug. Si iaca-sa vechiul mestesug a revenit. Acum echipa nu numai ca faureste buciume dar si canta la ele fiind invitati pe la toate serbarile campenesti din Bucovina. Cu acesti oameni ne-am intalnit la mijloc de februarie pe o obcina de langa Campulung pentru a fotografia “muzica lemnului” Muzica lemnului am ascultat-o si la o mica manastire, la Vecernie “cantata” de o maicuta la toaca din clopotnita provizorie. Departe de trasele turistice, mica manastire ne-a oferit  momente de liniste si de fotografie greu de realizat altminteri.Celelalte fotografii le puteti vedea aici

« Postari mai vechi    Postari mai noi »