Arhiva pentru tag-ul ‘Pokhara’

Sadhu

Pashupatinath este un loc sfant pentru hindusii din Nepal. Aici, pe malurile riului Bagmati – in capitala Nepalului, Kathmandu – se afla un mare complex de temple hinduse inchinat lui Shiva – zeul suprem a mortii si transformarii. Este locul in care vin nepalezii hindu sa-si jeleasca si incinereze mortii, pentru ca apoi cenusa lor sa o raspandeasca in apele raului sfant. In acest loc intalnesti personaje ciudate, pictate straniu pe chip. Sunt Sadhu, calugari asceti care practica yoga, meditatia, incantatia si rugaciunea. Isi dedica viata pentru atingerea eliberarii, telul suprem al vietii unui hindu. Majoritatea vin din India, dar exista si cativa Sadhu nepalezi. Printre ei unii sunt mai “turistici”, altii veritabili. Atitudinea ii diferentiaza. Pentru a intra in atmosfera de la Pashupatinath iti trebuie cateva ore bune. Pe malul drept al raului se succed ceremonii funerare care nu ma atrag. Pe stanga, unde ma aflu, un grup de calugari sadhu sunt fotografiati de turistii care trec. Ceremonialul fotografierii e simplu si expeditiv. Prima data se fac fotografii cu Sadhu, apoi turistul roaga un prieten de calatorie sa-i faca o fotografie impreuna cu Sadhu. Calugarul il accepta zambind, primeste o bancnota si o ascunde repede sub presul pe care sta. Povestea se repeta de cateva ori. Se pare ca e obisnuit cu ritualul si-l executa la fiecare turist in parte. Ma intreb cum sa ies din stereotip sa-l fac pe calugar sa nu pozeze in momentul fotografierii. Incerc sa-l fotografiez de departe fara sa ma vada. Nu imi place ce iese, asa ca ma apropii de el ii intind o hartie de 100 de rupii (cam un euro) dandu-I de inteles ca vreau sa-l fotografiez. Trag cateva cadre, doar pentru a intra in atmosfera, dupa care ma opresc si astept. Nu-mi place atitudinea si privirea calugarului. Sunt prea artificiale. Vin alti fotografi care il asalteaza. Ma retrag un pic mai in spate pentru a iesi din zona lui de atentie. Cu camera si teleobiectivul montat pe trepied il urmaresc cam o jumatate de ora pentru a-i prinde o expresie diferita de “poza” pe care o ofera fotografilor grabiti. La un moment dat ma observa ca nu am plecat si-mi arunca o privire intrigata. Trag rapid 5-6 cadre. Nu in rafala, ci declasand la mana, de cate ori mi se pare ca e momentul decisiv. Nu ma opresc decat cand apare un alt turist si atentia ii e captata de acesta. Imi strang trpiedul si plec mai departe. E OK ce am tras. Mai departe urmeaza selectia de acasa.

Prelucrarea raw-ului a insemnat o ajustare a luminozitatii in zona parului pentru o echilibrare a zonelor ceva mai intunecoase. Fiind fotografiat in contralumina exista o usoara umbrire in zona parului astfel ca tocmai textura stranie a acestuia nu era bine evidentiata. Fundalul sters din cauza campului mic de profunzime, ajuta la detasarea portretului iar suprapunerea peste un fundal inchis la culoare avantajeaza redarea parului. Care de altfel este elementul de atractie al portretului. Desfasurat, parul personajului ii ajunge pana la brau, fiind singurul posesor a unei asemenea “podoabe capilare”.

O fotografie buna nu se masoara in kilometri parcursi, viteza de deplasare, numar de cadre trase sau efortul de a ajunge la destinatie ci in timpul pe care-l investesti in cautarea si fotografierea subiectului. Niciodata nu e prea putin. Fotografiati cat de mult dar nu cat mai mult. Calitatea si nu cantitatea va face diferenta.

Parametrii de fotografiere: ISO 200, timpul de expunere; 1/200 s, diafragma 7,1, distanta focala 120 mm, full frame.

sadhu, calugar ascet

Jucatorii

Ploua marunt. Barbatii din jurul meu sunt incinsi de febra jocului. Abea daca au observat venirea mea. In momentul cand scot camera toata atentia se abate asupra mea. Zambesc stingherit. Nu voiam sa-i deranjez. Din ochi le cer ingaduinta sa stau printre ei sa asist la jocul de carti. Ma accepta fara obiectiuni. Devin brusc interesati cand pun pe podeaua de joc o bancnota de 500 de rupii marind potul de cateva zeci de ori. Jocul devine pasionant odata cu crestera mizei. S-au prins din nou in joc. Nu mai exist pentru ei. Dupa ceva timp incep sa fotografiez. Incerc sa urmaresc mersul jocului, ritmicitatea miscarilor si in acelasi timp evolutiile din plan secund jocului. Unul dintre ei fumeaza si in momentele de concentrare sufla fumul de tigara intr-un fel anume. Pe fata altuia se citesc cartile din mana. Se bucura de fiecare data cand are cartea potrivita. Ceilalti sunt cam indiferenti. Cel din dreapta mea arunca cu sete de fiecare data cand “prinde cu tronfu”. Mi-am stabilit prioritatile. Declasez la fiecare aruncare de carte anticipand cu o fractiune de secunda momentul. Ma concentrez pe barbatul din dreapta. Imi place pozitia ghemuit care pentru el pare comoda. Cred ca in locul lui as amorti in maxim 5 minute. Noroc ca locul in care se joaca este unul de odihna, meditatie si taifas, intalnit la raspantiile importante, in apropierea templelor sau pietelor. Situat la baza unei cladiri este practic incorporat in aceasta.

Pentru inceput trag cateva cadre de control pentru a calibra expunerea. Incerc cadratura de la nivelul podelei insa in spate am un cer foarte luminos care “se arde”. Ma ridic cu camera pana cerul este mascat de acoperisul de deasupra noastra. Acum e mai bine. Pe camera am montat un Nikkor-ul de 12-24/4. “Trag” cu el la focala de 12 mm caci locul este ingust si aglomeratia mare. Ma ajuta si profunzimea mare specifica superangularelor chiar si la o diagragma de 6,3, rezultata in urma alegerii unui timp de 1/50 s la ISO 400. Histograma arata bine. Ma concentrez pe joc. Trag o serie de de 20-25 de cadre. Verific daca ma sincronizez bine cu miscarile jucatorilor. Constat ca trebuie sa anticipez mai bine miscarea de aruncare a cartii la personajul din dreapta. In fiecare cadru are mana in retragere. Nu vreau sa trag rafala caci voi ajunge in scurt timp cu cardul plin si nu am nici timp si nici loc sa-l descarc pe hard-disk. Si apoi zgomotul rafalei cu siguranta ar atrage privirile jucatorilor. Asa, din cand in cand cate un clic, nu ma baga in seama. Ma opresc dupa vreo ora de tras cand, verificand cadrele, sunt multumit de cateva dintre ele. In editare am intunecat zona din fundal, mult prea luminoasa si care atragea atentia, echilibrand-o cu iluminarea generala a fotografiei. Cromatica imaginii este cea originala caci la fotografiere am selectat temperatura de culare optima, predefinita de camera: cloudy (cer acoperit). Acasa, pe monitorul calculatorului, am observat un amanunt pe care nu l-am sesizat pe monitorul camerei. Cartea pe care o arunca jucatorul este “prinsa” in aer. Anticiparea miscarii a functionat perfect. Se poate spune ca am avut noroc. Dar nu trebuie uitata zicala: “Norocul ti-l faci cu mana ta”.

« Postari mai vechi